Satul Hoisești este situat la sud-est de Mărgineni pe valea pârâului Hoisești, care este despărțit de Dealul Dumbrava-Bourul.
Prima atestare documentară a teritoriului Mărgineni-Iucaș este actul dat de domnitorul Alexandru cel Bun la 1429 pe 3 iunie, în cetatea Sucevei, prin care dă anumitor boieri mai multe sate, printre care și Moisinți la Iucaș unde a fost viță de vie. Este vorba de satul filozofului Moisă, care a fost vândut de urmașii săi și azi poartă numele de Moisinți, Moisești, Hoisești prin derivare.
În partea a doua a sec. al 15 –lea, satul Hoisești intră în stăpânirea boierului Fete, iar în prima parte a sec. al 16-lea era stăpânit de urmașii săi. În sec. al 17-lea marele vistiernic Iordache Cantacuzino , a intrat prin cumpărare în posesia satului Hoisești, care a rămas urmașilor.
În sec. al 18-lea satul a fost stăpânit de Toader Cantacuzino, iar după moartea lui, soția sa Ileana l-a dat ca zestre nurorii sale Ilinca. La începutul sec. al 19-lea, satul Hoisești era stăpânit de Iancu Jora postelnic și la 1847 chiar este amintit, „Hoiseștii Joroaiei”.
Vatra veche a satului Hoisești a fost pe pârâu, iar biserica boierească de lemn a fost pe partea de est a pârâului, loc care se numește astăzi Zăvoi. Cimitirul este pe un teren donat de boierul Doicescu în 1875. Proprietar a mai fost și Pavel Bârjoveanul, cumnat al boierului Doicescu.
Prin anii 1902-1903, unde acum este școala, era capătul de sud al satului. Când Gheorghe Dorofte a cumpărat casa de la boierul Doicescu pentru fiica lui Sofia Lungu, ea îi spunea tatălui ei că „mi-ai cumpărat casă în capătul satului și nu la centru”.
Acest sat împreună cu satele Hârțești, Micșunești și Plopești au format o comună odinioară (1864-1885). Moșia avea o întindere de 620 ha și era stăpânită de boierul Pruncu, de origine armeană, iar casele erau ale lui Doicescu și Pavel Bârjoveanu.
Biserica veche din satul Hoisești a fost construită între 1810-1827, pe terenul donat de Ion Doicescu. Biserica a fost construită când preot era Vasile Popovici. După 1900, la Hoisești a fost preot Neculai Podoleanu din Hârțești, iar apoi a urmat călugărul Costache Popovici, care slujea la ambele biserici (Hoisești și Hârțești).
În 1915 a venit în parohia Hoisești preotul Nicolae Gavril de loc din Ruptura (azi Izvoare), care în timpul colectivizării a fost forțat să doneze casa parohială, constuită în 1947, ca sediu pentru Gospodăria Agricolă Colectivă din Hoisești (1963).
În 1964 a venit ca preot Dumitru Șerban, de loc din Români, care s-a judecat cu Cooperativa Agricolă pentru casa parohială și a câștigat procesul, un caz fericit pentru vremea respectivă.
În 1978 a venit ca preot Nica Ion, care după ce biserica veche de lemn a ars într-un eveniment nefericit în ajun de Crăciun a anului 1990, a început construcția noii biserici în anul 1991. După ce a plecat pe drumul veșniciei la numai 42 de ani, în anul 1995 vine preot în Hoisești Victor Ardeleanu care a dus o contribuție însemnată la terminarea noii biserici din Hoisești, alături de enoriașii din satul nostru și din satele vecine, care a avut loc în anul 1997, tot atunci fiind numit preot Ioan Apreotesei, fiindcă parintele Victor, plecase la cele veșnice între timp. Biserica a fost sfințită de către Preasfințitul Calinic Botoșăneanul la data de 20 iulie același an, când s-a hotărât, ca Sfântul Ilie să fie al doilea ocrotitor al satului nostru, alături de Sf. Împărați Constantin și Elena.
În locul vechii biserici, s-a ridicat un frumos Altar, ca toți să-și amintească de vechea bisericuță de lemn ce a ars în ajun de Crăciun. Nu au fost uitați nici eroii satului care și-au pierdut viața pentru apărarea țării, în memoria cărora s-a ridicat un monument omagial.
Nu au fost neglijate nici atenasele, aici construindu-se o modernă casă socială și o încăpătoare sală de prăznuire.
Interiorul sfântului locaș a fost împodobit cu o frumoasă pictură în stil „al fresco”, de către cunoscutul pictor Rachieru Constantin, iar catapeteasma a fost sculptată în lemn de stejar. În ceea ce privește sala de prăznuire, aceasta a fost pictată de către tânărul pictor Dănuț Lungu.
La data de 15 septembrie a anului 2005, am fost numit preot în acest sat binecuvântat de Dumnezeu, continuând lucrarea de păstorire a enoriașilor din satul Hoisești și de îmbunătățire a sfântului locaș de închinare, a casei sociale, a sălii de prăznuire și a casei parohiale, începută de către vrednicii înaintași preoți ai satului nostru care au slujit la Masa Sfîntului Altar.
