Moșii de iarnă

          În sâmbăta dinaintea Duminicii Înfricoșatei Judecăți,Biserica noastră Ortodoxă a rânduit să se facă pomenirea morților.Pomenirea aceasta este cunoscută și sub denumirea de Moșii de iarnă.Datorită faptului, că noi nu știm unde se află cei plecați din lumea aceasta,noi ne rugăm atât pentru cei din iad,cât și pentru cei din rai.Sâmbăta, este prin tradiție,zi de pomenire a morților,pentru că în această zi, Mântuitorul a stat cu trupul în mormânt,iar cu sufletul S-a pogorât la iad,ca să elibereze de acolo pe Adam și pe Eva și pe toți dreptii din veac adormiți.Biserica face pomenirea celor adormiți sâmbăta și pentru că  această zi premerge duminicii - ziua Învierii Domnului - numită și cea dintâi zi a noii creații sau a opta zi,ziua veșniciei.                                                                                                                                                       În această zi de moși se săvârșește Sfânta Liturghie,iar la Proscomidie,preotul scoate din a cincea prescură miridele pentru morți,pe care le așază sub Sfântul Agneț,rostind numele morților de pe pomelnicele ce i-au fost aduse de credincioși.Astfel ,aceste miride ,care îi reprezintă pe cei pomeniți,participă la sfințenie prin prezența lor alături de Trupul lui Hristos de pe Sfântul Disc.Biserica noastră îi numește pe cei trecuți în viața de dincolo„adormiți”,prin care înțelegem o stare din care te poți trezi.Ea ne mai învață,că atunci când moare,omul nu trece în neființă,ci trece în alt mod de existență.Atunci când Mântuitorul ajunge în casa lui Iair,a cărui fiică ,de numai 12 ani ,de abia murise,spune:„Nu plângeți,căci n-a murit ,ci doarme”(Luca 8,52).                                                                                                                    Din Sfânta Scriptură,noi aflăm,că după moarte urmează Judecata Particulară,potrivit căreia omul poate să ajungă în rai adică Împărăția lui Dumnezeu,sau poate să ajungă în chinurile iadului sau iezerul de foc,în funcție de faptele bune sau rele pe care le-a săvârșit pe fața pământului.Sfânta noastră Biserică ne mai învață,că aceste stări de fericire sau de chin,nu sunt definitive,ci ele durează până la Judecata Universală,când toți oamenii vor învia și se va hotărâ sentința finală,de fericire sau de suferință,pentru fiecare om în parte.De aceea noi creștinii ortodocși ne rugăm pentru cei morți,pentru că avem credința ,că prin rugăciunile noastre,sufletele celor plecați dintre noi,vor avea parte de milostivirea lui Dumnezeu și păstrăm astfel legatura cu dânșii prin rugăciune.Amin.